Stau cuminte în pătuţul meu . M-am acoperit bine cu plapuma, gândindu-mă la frigul de afară. În camera mea e călduţ şi bine. Mă cufund cu capul in pernă şi zâmbesc. Îi aud pe ai mei în bucătărie. Ce frumos e acasă!
Pana acum o saptamana, am stat într-un salon steril, la spitalul de copii Louis Ţurcanu din Timişoara, clinica de transplant medular. Mi-au facut autotransplant de celule stem. Intervenţia în sine nu-i complicată. Mai dificil e în perioada imediat următoare transplantului dar, în cazul meu, Doamne-Doamne m-a tinut in palmele Lui si totul a trecut mult mai uşor decât îmi imaginam. Am iesit din spital dupa aproximativ o luna, ceea ce e de bine.
Am fost printre cei norocoși. Dupa ce treci peste un hop si totul se aranjeaza, primesti puterea sa uiti. Si asta e asa de bine! Se intampla, insa, adesea sa uiti sa multumesti pentru ajutorul primit cand aveai mai multa nevoie. Atunci cand te simti singur sau cand te cuprinde frica, stii sa ceri ajutor de sus. Indiferent daca sunt credinciosi sau nu, in momentele grele, oamenii isi amintesc de Dumnezeu. Cam asa e natura umana. E atotputernica pana la proba contrarie. Si, o data primit ajutorul cerut, totul revine la normal. Tocmai din acest motiv, as vrea sa scriu cat de mult m-a ajutat Dumnezeu in incercarea mea. Si nu doar pe mine, pe toti cei apropiati mie. Am avut, ca fiecare, un moment de slabiciune, cand simteam ca nimic nu mai are rost, ca nu mai e cale de iesire. Atunci m-am rugat cum m-a invatat mama. Nu prea stiu sa ma rog asa ca in carti, I-am zis lui Doamne-Doamne ce am simtit si I-am cerut sa ma ajute sa ies din starea in care eram. Si dupa alea doua zile in care am plans pana mi s-au umflat ochii, am simtit ca o sa fie bine. Nu prea stiu cum sa explic de unde a venit linistea asta dar, asa s-a intamplat. Si toate parca s-au asezat ca intr-un puzzle. Tot ceea ce credeam ca va fi extrem de dureros sau imposibil de indurat sufleteste a trecut, mai usor sau mai greu. Dar, a trecut!
Ajutorul a venit de peste tot. Am cerut de la El si a avut grija sa il primim. Chiar daca am fost unul din cazurile fericite si nu a fost nevoie de apel umanitar, am primit sprijin material și spiritual. Ne-au fost alături oameni cu suflet mare. Atat de multi oameni! Am simțit că prin puterea comună a rugăciunii am primit liniște sufletească și putere pentru ca totul să fie mai ușor. Asta a fost minunea mea.
Multumesc!
